Inca din ziua in care ai plecat,am inceput sa te implor sa te intorci. Mi-a fost atat de frica sa raman fara tine.
Au trecut luni intregi,in care nu am adormit in nici o noapte fara sa plang. Fara sa implor cerul sa mi te dea inapoi.
Apoi,mi-am dat seama ca singurul demon care locuia inauntrul meu,erai tu. Erai singurul lucru care ma distrugea din interior,fara sa dea vreun semn. 
Ti-am spus mereu ca esti drogul meu. Ce naiva.. nu mi-am dat seama ca tu erai otrava. Ca tu ma ucideai incet. 

Stiai ca te iubesc! De ce ai ales sa ma distrugi? De ce ai ales sa imi scoti inima din piept si sa arunci cu ea in noroi? De ce ti-ai batut joc? Ce ti-am facut?
Ti-am dat tot ce aveam mai bun. Ti-am fost alaturi zi si noapte. Te-am ridicat de fiecare data,indiferent de cat de jos cadeai. Ti-am fost prietena,sora,mama si iubita.

Nu am asteptat nimic de la tine,decat iubire. Imi era de ajuns sa te asezi lânga mine si sa imi spui doua cuvinte. Atat. 
Ti-am dat totul fara sa imi ceri nimic si te-am iubit cu toata fiinta mea.

Mi-ai luat fericirea si m-ai secat de viata,dar mai am puterea sa te felicit. Ai reusit sa omori cea mai pura dragoste care a crescut vreodata in inima mea. Ai reusit sa iti stergi numele si imaginea din ventriculele mele. 
Ai reusit sa obtii ceea ce ai vrut. Ai reusit sa ma faci sa te urasc cu aceeasi intensitate cu care te-am iubit candva.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Da mă așa e !

Sunt..

Colour Catcher